www.ReduPedia.ro
Definitie tangentă - ce inseamna tangentă - Dex Online

tangentă definitie

TANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens]. adjectiv tangent

TANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. ♦ (fig.) în (sau prin) ~ = tangențial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens) adjectiv tangent

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. adjectiv tangent

tangént adj. m., pl. tangénți; f. tangéntă, pl. tangénte adjectiv tangent

TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent. adjectiv tangent

*tangént, -ă adj. (lat. tángens, -éntis, d. tángere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent uneĭ sfere, o linie tangentă. S. f., pl. e. Linie dreaptă care atinge o curbă fără s´o taĭe. Fig. A scăpa pin [!] tangentă, a scăpa de o belea numaĭ trecînd pe lîngă ĭa [!], a eluda argumentele. substantiv feminin tangent

tangéntă s. f., g.-d. art. tangéntei; pl. tangénte; abr. tg substantiv feminin tangentă

tangentă f. Geom. linie dreaptă ce atinge o curbă într’un singur punct fără a o tăia. substantiv feminin tangentă

TANGÉNTĂ s.f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ Funcție trigonometrică a unui unghi egală cu câtul dintre sinusul și cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) În (sau prin) tangentă = tangențial. [< fr. tangente]. substantiv feminin tangentă

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. substantiv feminin tangență

TANGENTÁ vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a scăpa prin tangență, a schimba brusc subiectul. (< tangent) verb tranzitiv tangenta

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului tangentă

tangentă   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tangenta tangentare tangentat tangentând singular plural
tangentând tangentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tangentez (să) tangentez tangentam tangentai tangentasem
a II-a (tu) tangentezi (să) tangentezi tangentai tangentași tangentaseși
a III-a (el, ea) tangentea (să) tangentai tangenta tangentă tangentase
plural I (noi) tangentăm (să) tangentăm tangentam tangentarăm tangentaserăm
a II-a (voi) tangentați (să) tangentați tangentați tangentarăți tangentaserăți
a III-a (ei, ele) tangentea (să) tangenteze tangentau tangenta tangentaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z