TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer]. substantiv feminintanga
TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer]. verbtanga
TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer) verbtanga
tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material. verbtanga
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer. verbtanga
tangare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tangare | tangarea |
plural | tangări | tangările | |
genitiv-dativ | singular | tangări | tangării |
plural | tangări | tangărilor |