TANGÁRA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr. tangara) substantiv feminintangara
tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele substantiv feminintangara
TANGARÁ, tangarale, s. f. (înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec. substantiv feminintangara
TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer]. verbtanga
TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer) verbtanga
tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material. verbtanga
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer. verbtanga
tangara substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tangara | tangaraua |
plural | tangarale | tangaralele | |
genitiv-dativ | singular | tangarale | tangaralei |
plural | tangarale | tangaralelor |