tandur definitie

credit rapid online ifn

tandúr (-re), s. n.1. Scaun sau masă cu mangal dedesubt. – 2. Adăpost care servește ca stînă sau ca ocol. – Var. tandîr. Tc. (arab.) tandur (Șeineanu, II, 348), cf. ngr. ταντοῦρι, bg. tandr, sb. tandur. substantiv neutrutandur

tandúr n., pl. urĭ (turc. tandyr, tandur, d. ar. tannur; bg. tandyr, sîrb. tandur). Mangal aprins pus supt [!] o masă pătrată acoperită c´un covor ale căruĭ marginĭ se ĭaŭ pe genunchiĭ celor ce șed în prejur [!] și care-șĭ încălzesc așa picĭoarele (obiceĭ la Orientalĭ). substantiv neutrutandur

credit rapid online ifn

tandur n. un fel de masă pătrată, acoperită cu covoare, sub care se pune un mangal de încălzit picioarele (după moda turcească): a sta pe tandur, a nu face nimic: șede toată ziua pe tandur AL. [Turc. TANDUR]. substantiv neutrutandur

TANDÚR, (1) tandure, s. n. (înv.) 1. Scaun sau masă pătrată, acoperite cu covoare, sub care se punea un vas cu mangal pentru a încălzi picioarele celor care ședeau. 2. Fig. Lene. – Din tc. tandur (lit. tandir). substantiv neutrutandur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitandur

tandur  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tandur tandurul
plural tandure tandurele
genitiv-dativ singular tandur tandurului
plural tandure tandurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z