tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse. adjectivtandru
tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre adjectivtandru
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre. adjectivtandru
tandru adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tandru | tandrul | tandră | tandra |
plural | tandri | tandrii | tandre | tandrele | |
genitiv-dativ | singular | tandru | tandrului | tandre | tandrei |
plural | tandri | tandrilor | tandre | tandrelor |