tandrețe definitie

TANDRÉȚE s.f. Dragoste plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. [Var. tandreță s.f. / < fr. tendresse]. substantiv feminintandrețe

TANDRÉȚE s. f. afecțiune plină de delicatețe, de duioșie, de gingășie. (< fr. tandresse) substantiv feminintandrețe

*tandréță f., pl. e (fr. tendresse. V. tinereță [!]). Fam. Iron. Gingășie, dragoste: pe cînd eraŭ eĭ în tandreță [!]. substantiv feminintandreță

tandréțe s. f., art. tandréțea, g.-d. art. tandréței substantiv feminintandrețe

TANDRÉȚE s. f. Afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie. [Var.: tandréță s. f.] – Din fr. tandresse. substantiv feminintandrețe

TANDRÉȚĂ s.f. v. tandrețe. substantiv feminintandreță

*tandréță f., pl. e (fr. tendresse. V. tinereță [!]). Fam. Iron. Gingășie, dragoste: pe cînd eraŭ eĭ în tandreță [!]. substantiv feminintandreță

TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe. substantiv feminintandreță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitandrețe

tandrețe   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tandrețe tandrețea
plural
genitiv-dativ singular tandreți tandreții
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z