tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe substantiv feminintandaluță
TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec. substantiv feminintandaluță
tandaluță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tandaluță | tandaluța |
plural | tandaluțe | tandaluțele | |
genitiv-dativ | singular | tandaluțe | tandaluței |
plural | tandaluțe | tandaluțelor |