TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fară rost; zăpăcit. – Et. nec. adjectivtandalic
tandalic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tandalic | tandalicul | tandalică | tandalica |
plural | tandalici | tandalicii | tandalice | tandalicele | |
genitiv-dativ | singular | tandalic | tandalicului | tandalice | tandalicei |
plural | tandalici | tandalicilor | tandalice | tandalicelor |