țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. substantiv feminințînc
ȚẤNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc. substantiv feminințâncă
TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank]. verb tranzitivtanca
tanca substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)tanca | tancare | tancat | tancând | singular | plural | ||
tancând | tancați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | tanchez | (să)tanchez | tancam | tancai | tancasem | |
a II-a (tu) | tanchezi | (să)tanchezi | tancai | tancași | tancaseși | ||
a III-a (el, ea) | tanchează | (să)tancai | tanca | tancă | tancase | ||
plural | I (noi) | tancăm | (să)tancăm | tancam | tancarăm | tancaserăm | |
a II-a (voi) | tancați | (să)tancați | tancați | tancarăți | tancaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | tanchează | (să)tancheze | tancau | tancară | tancaseră |