tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ: danciĭ joacă tananaŭa. – Și tananíca, ĭar ca adv. tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana ! (Zic și Italieniĭ tananai, gălăgie). substantiv feminintanana
tananícă s. f. (g.-d. art. tananicăi; pl. – ) substantiv feminintananică
tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ: danciĭ joacă tananaŭa. – Și tananíca, ĭar ca adv. tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana ! (Zic și Italieniĭ tananai, gălăgie). temporartanana
TANANÍCA s. f. art. Tanana. – Tanana + suf. -ică. temporartananica
tananică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tananică | tananica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tananici | tananicăi |
plural | — | — |