tananá (-ále), s. f. – Dans țigănesc. Origine necunoscută, probabil țig. substantiv feminintanana
tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ: danciĭ joacă tananaŭa. – Și tananíca, ĭar ca adv. tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana ! (Zic și Italieniĭ tananai, gălăgie). substantiv feminintanana
tananá (reg.) s. f., art. tananáua substantiv feminintanana
tananà f. horă țigănească executată de băieți și fete de țigani cari (lovindu-și trupul cu picicoarele și sărind în loc pe marginea drumului) joacă înaintea călătorilor cerându-le de milă: când ei juca tananaua AL. [Vorbă luată din țigănește]. substantiv feminintananà
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana. substantiv feminintanana
tanana substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tanana | tananaua |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tananale | tananalei |
plural | — | — |