tánăt (reg.) s. m. substantiv masculintanăt
TANAT2(O)-, -TANASÍE elem. „moarte”. (< fr. thanat/o/-, -thanasie, cf. gr. thanatos) substantiv masculintanat
Tanat = Thanatos. substantiv masculintanat
tanát s. m., pl. tanáți substantiv masculintanat
tanăt | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tanăt | tanătul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tanăt | tanătului |
plural | — | — |