TAMPONÁT, -Ă, tamponați, -le, adj. 1. (Despre vehicule) Ciocnit, lovit (prin izbire). 2. (Despre piele, răni) Atins repetat cu un tampon (2). – V. tampona. adjectivtamponat
TAMPONÁ vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). 2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr. tamponner]. verb tranzitivtampona
TAMPONÁ vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr. tamponner) verb tranzitivtampona
tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză verb tranzitivtampona
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner. verb tranzitivtampona
*tamponéz v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes [!] cu tamponu cu sugătoare. Prind între tampoanele vagoanelor și strivesc: un frînar tamponat. verb tranzitivtamponez
tamponat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tamponat | tamponatul | tamponată | tamponata |
plural | tamponați | tamponații | tamponate | tamponatele | |
genitiv-dativ | singular | tamponat | tamponatului | tamponate | tamponatei |
plural | tamponați | tamponaților | tamponate | tamponatelor |