tampon definitie

TAMPÓN s.n. 1. Bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie. 2. (Tehn.) Disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placă recurbată pe care se așterne hârtie sugativă. 4. Substanță întrebuințată pentru împiedicarea unui anumit proces chimic. [< fr. tampon]. substantiv neutrutampon

tampon, tampoane s. n. (intl.) lovitură dată victimei cu umărul, în momentul când i se bagă mâna în buzunar. substantiv neutrutampon

tampón s. n., pl. tampoáne substantiv neutrutampon

TAMPÓN s. n. 1. bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placă recurbată pe care se așază hârtie sugativă. 4. substanță pentru împiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lanț de tehnici situat în aval de particularitățile unui lanț în amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizează șocuri, împiedică ciocniri. ♦ zonă ~ = zonă de protecție dintre două state menită a împiedica conflictele directe. (< fr. tampon) substantiv neutrutampon

*tampón n., pl. oane (fr. tampon, d. tamper și taper, a lovi cu latu mîniĭ). Cocoloș de astupat ceva: tampoane de vată în nas ca să nu curgă sîngele. Suprafață acoperită cu hîrtie sugătoare pe care o apeșĭ pe un scris proaspăt ca să sugă cerneala. Suprafață moale saŭ elastică p. a înlătura cĭocnirile vagoanelor între ele. substantiv neutrutampon

tampon n. 1. cocoloș de astupat ceva; 2. mototol de scamă spre a opri o emoragie; 3. pl. discuri metalice cu resorturi așezate la capetele vagoanelor. substantiv neutrutampon

TAMPÓN, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon. substantiv neutrutampon

tamponà v. 1. a astupa cu un tampon; 2. a se lovi un tren cu altul. substantiv neutrutamponà

a băga tampon expr. (intl.) a împinge, a lovi (cu cotul). substantiv neutruabăgatampon

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri. substantiv neutrufabricadetunsouă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitampon

tampon  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tampon tamponul
plural tampoane tampoanele
genitiv-dativ singular tampon tamponului
plural tampoane tampoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z