TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner]. adjectivtamburina
TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner]. verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner) verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner. verb tranzitivtamburina
tamburinat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tamburinat | tamburinatul | tamburinată | tamburinata |
plural | tamburinați | tamburinații | tamburinate | tamburinatele | |
genitiv-dativ | singular | tamburinat | tamburinatului | tamburinate | tamburinatei |
plural | tamburinați | tamburinaților | tamburinate | tamburinatelor |