TAMBURINÁRE, tamburinări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tamburina. – V. tamburina. substantiv feminintamburinare
TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner]. verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner) verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner. verb tranzitivtamburina
tamburinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tamburinare | tamburinarea |
plural | tamburinări | tamburinările | |
genitiv-dativ | singular | tamburinări | tamburinării |
plural | tamburinări | tamburinărilor |