TAMBURÍNĂ s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino]. substantiv feminintamburină
TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) substantiv feminintamburină
tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne substantiv feminintamburină
tamburină f. un fel de gherghef rotund. substantiv feminintamburină
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino. substantiv feminintamburină
TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner]. verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner) verb tranzitivtamburina
TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner. verb tranzitivtamburina
tamburină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tamburină | tamburina |
plural | tamburine | tamburinele | |
genitiv-dativ | singular | tamburine | tamburinei |
plural | tamburine | tamburinelor |