TAMBÚCHI s.n. Deschidere care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte ale unei nave. [Pl. -turi. / < it. stambugio]. substantiv neutrutambuchi
TAMBÚCHI s. n. deschizătură în puntea unei nave care permite accesul în încăperile de sub punte. (< sp. tambucho) substantiv neutrutambuchi
tambúchi (-chiuri), s. n. – Tambuchi. Sp. tambucho; este termen din marină. Der. din it. stambugio „cămăruță” (Scriban), este mai puțin probabilă. substantiv neutrutambuchi
tambúchĭ n., pl. chĭurĭ (it. stambugio, odăiță întunecoasă). Mar. Intrarea într´un compartiment de supt [!] puntea unuĭ bastiment (acoperită de o gherită saŭ apărată de o îngrăditură). substantiv neutrutambuchĭ
tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri substantiv neutrutambuchi
TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho. substantiv neutrutambuchi
tambuchi substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tambuchi | tambuchiul |
plural | tambuchiuri | tambuchiurile | |
genitiv-dativ | singular | tambuchi | tambuchiului |
plural | tambuchiuri | tambuchiurilor |