tamazlâc definitie

tamazlîc (-curi), s. n. – Cireadă, turmă, pășune de îngrășat vitele. – Mr. dumuzluche, megl. dămuzloc. Tc. tamazlik, damizlik (Șeineanu, II, 347), cf. sb. damazluk, bg. damazlăk. substantiv neutrutamazlîc

tamazlî́c n., pl. urĭ (turc. tamuzlyk, damyzlyk, îngrășarea vitelor și loc de îngrășare; bg. tamazlyk, sîrb. damazluk). Loc de îngrășare a vacilor saŭ boilor. Cireadă de vacĭ saŭ de boĭ: tamazlîcurĭ, turme și hergheliĭ (VR. 1922, 9, 365). substantiv neutrutamazlîc

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri substantiv neutrutamazlâc

tamazlâc n. turmă de boi sau de vaci cu taurul lor de prăsilă: turmele și tamazlâcurile lui CR. [Turc. TAMAZLYK, îngrășarea vitelor și locul unde se îngrașă]. substantiv neutrutamazlâc

TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk. substantiv neutrutamazlâc