TAMARÍND s.m. v. tamarin. substantiv masculin tamarind
*tamarínd m. (mlat. tamarindus, d. ar. thamar hindi, curma de India). Un arbore leguminos din țările calde. Fructu luĭ e o păstare cu proprietățĭ laxative. substantiv masculin tamarind
| tamarind substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tamarind | tamarindul |
| plural | tamarinzi | tamarinzii | |
| genitiv-dativ | singular | tamarind | tamarindului |
| plural | tamarinzi | tamarinzilor | |