tamar definitie

tamár s. n., pl. tamáre substantiv neutrutamar

TAMÁR, tamare, s. n. Unealtă de care se servesc zidarii la căratul cărămizilor, formată dintr-o scândură cu un suport în partea de jos și care se poartă în spate, legată cu niște frânghii; targă (1). – Et. nec. substantiv neutrutamar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitamar

tamar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tamar tamarul
plural tamare tamarele
genitiv-dativ singular tamar tamarului
plural tamare tamarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z