tamấș s. n., pl. tamấșuri substantiv neutrutamâș
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz. substantiv neutrutamâș
tamáș (-șe), s. n. – (Mold.) Piedică, proptea, ic. Mag. támasz (Candrea). temporartamaș
tamâș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tamâș | tamâșul |
plural | tamâșuri | tamâșurile | |
genitiv-dativ | singular | tamâș | tamâșului |
plural | tamâșuri | tamâșurilor |