tamấș s. n., pl. tamấșuri substantiv neutru tamâș
TAMẤȘ, tamâșuri, s. n. Proptea care se așază sub un butoi pentru a-l fixa și a-l împiedica să se rostogolească. – Din magh. támasz. substantiv neutru tamâș
tamáș (-șe), s. n. – (Mold.) Piedică, proptea, ic. Mag. támasz (Candrea). temporar tamaș
| tamâș | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tamâș | tamâșul |
| plural | tamâșuri | tamâșurile | |
| genitiv-dativ | singular | tamâș | tamâșului |
| plural | tamâșuri | tamâșurilor | |