TALVÉG s.n. (Geogr.) Linie care unește punctele cele mai adânci ale unui curs de apă (râu, fluviu) sau ale unei văi. [< germ. Talweg < Tal – vale, Weg – drum, cf. fr., engl. thalweg]. substantiv neutrutalveg
TALVÉG s. n. 1. linie care unește punctele de maximă adâncime ale unei ape curgătoare sau ale unei văi. 2. ~ baric = zonă de presiune atmosferică scăzută, încadrată de presiuni mai ridicate. (< germ. Talweg, fr., engl. thalweg) substantiv neutrutalveg
*talvég n., pl. urĭ (germ. thalweg, d. thal, vale, și weg, drum). Barb. Matcă, firu apeĭ, partea cea maĭ joasă a uneĭ văĭ, partea pe unde se scurge apa. substantiv neutrutalveg
talvég s. n., pl. talvéguri substantiv neutrutalveg
TALVÉG, talveguri, s. n. Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. – Din germ. Talweg, fr. thalweg. substantiv neutrutalveg
talveg substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talveg | talvegul |
plural | talveguri | talvegurile | |
genitiv-dativ | singular | talveg | talvegului |
plural | talveguri | talvegurilor |