talmud definitie

TALMÚD s.n. Carte care conține interpretarea scolastică a Vechiului Testament, sub raport religios, legislativ, literar și istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice. [Cf. fr. Talmud, ebr. talmud – învățătură]. substantiv neutrutalmud

TALMÚD s. n. carte care conține interpretarea scolastică a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar și istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice. (< fr. Talmud) substantiv neutrutalmud

*talmúd n., pl. urĭ (cuv. ebr. care înseamnă „disciplină”). O culegere de tradițiunĭ rabinice făcută de 70 de rabinĭ adunațĭ în orașu Tiberiada în seculu [!] II după Hr. și împărțită în doŭă: Talmudu din Ierusalim și Talmudu din Babilon. Talmudu nu numaĭ permite, ci chear [!] îĭ obligă pe Jidanĭ să facă cel maĭ mare răŭ posibil creștinilor. substantiv neutrutalmud

Talmúd (carte religioasă) s. propriu n. substantiv neutrutalmud

Talmud n. culegere de legi și tradițiuni rabinice ce datează din sec. II d. Cr. substantiv neutrutalmud

TALMÚD s. n. Carte religioasă iudaică, consemnând întreaga tradiție cultă, scrisă între sec. III î.H și V d. H. – Din fr. Talmud. substantiv neutrutalmud