talmă definitie

tálmă f., pl. e (probabil, după numele celebruluĭ actor tragic Talma, † 1826). Vechĭ azĭ. Pelerină. Cp. cu gambetă. temporartalmă

*pelerínă f., pl. e (fr. pèlerine, f. d. pèlerin, pelerin). Manta fără mînicĭ care se aruncă pe spate ca un șal și pe care o poartă femeile, ofițeriĭ, birjariĭ, țăraniĭ Italienĭ și Francejĭ și multă altă lume. – Pînă pe la 1890 pelerina, în România, era un guler prelungit purtat de cocoane și se numea talmă. Ĭa [!] acoperea mînile pînă la coate, dar încet-încet s´a lungit pînă la genunchĭ și chear maĭ mult. Uzu eĭ s´a răspîndit din ce în ce și o poartă azĭ și bărbațiĭ, maĭ ales ofițeriĭ. Pentru ploaĭe, pelerina se face din pînză impermeabilă saŭ dintr´un fel de mușama. Pelerina țăranuluĭ Român e cojocu, sărica și tohoarca. V. chepeneag, cortel, imurluc, ipingea, limuzină. temporarpelerină