talică definitie
- Vezi aici mai multe rimetalică
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuică
matá (din dumneata), pron. pers. familiar de politeță îld. tu saŭ dumneata (est). Gen. și dativ matale (din dumitale). Uneorĭ se zice matale și ca nom. Există și un dim. glumeț orĭ ironic mătăluță. În Olt. Munt. vest, Trans. tále și tălică. invariabilmata
tălícă, V. mata(le). invariabiltălică
TĂLÍCĂ pron. pers. v. mătălică. invariabiltălică
MĂTĂLÍCĂ pron. pers. (Reg. și fam.) Diminutiv al lui matale. [Var.: (reg.) tălícă pron. pers.] – Matale + suf. -ică. invariabilmătălică
talícă, V. teleagă. substantiv feminintalică
talică f. trăsură ușoară și elegantă (a damelor în Turcia): o talică se oprește ocolită de cavazi BOL. [Turc. TALYKA, cărucioară cu un cal (v. teleagă)]. substantiv feminintalică
teleágă f., pl. egĭ (vsl. rus. telĭega, car, d. turc. talika, căruță; bg. ung. taliga, rut. teliga, pol. telega. V. teleașcă). Vechĭ. Căruță rapidă cu doŭă roate (saŭ și cu patru), întrebuințată și la deprins caiĭ la trap (bihuncă). Azĭ. Nicĭ în car, nicĭ în teleagă (saŭ în căruță), se zice cînd nu-țĭ place ceva în nicĭ un fel. Căruță cu doŭă roate de cărat grinzĭ tîrîndu-le cu un capăt pe pămînt, butoaĭe ș. a. (fr. haquet). Cotiga pluguluĭ saŭ cotiga caruluĭ (cea din ainte [!] saŭ cea din apoĭ [!]). Munt. Iron. (taligă saŭ -ică). Brișcă ridiculă: de unde viĭ cu taliga asta ? – În Trans. telegă, teligă și tileagă. substantiv femininteleagă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitalică
| talică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | talică | talica |
| plural | talici | talicile | |
| genitiv-dativ | singular | talici | talicii |
| plural | talici | talicilor | |