TALHÂLCÍU, talhâlcii, s. m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Tc. telhisçi. substantiv masculintalhâlciu
talhâlciu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talhâlciu | talhâlciul |
plural | talhâlcii | talhâlciii | |
genitiv-dativ | singular | talhâlciu | talhâlciului |
plural | talhâlcii | talhâlciilor |