talger definitie

tálger, -e, (taljer), s.f. – Farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos” (ALR 1971: 310); „Dulce caș / P-un talgeraș” (Papahagi 1925: 204). – Et. nec. (DER, DEX). substantiv neutrutalger

tálger n., pl. e (V. taler). Est. (Rar): un pui fript în talger de lut (Sadov. VR. 1926, 1, 62). Disc (de umblat cu cheta). Tas (de balanță). Disc supțire de alamă de izbit în alt disc ca să sune în fanfară. substantiv neutrutalger

tálger s. n., pl. tálgere substantiv neutrutalger

talger n. Mold. taler. [Slovean TALĬER (v. taler)]. substantiv neutrutalger

TÁLGER, talgere, s. n. Taler¹. – Et. nec. substantiv neutrutalger