taler definitie
- Vezi aici mai multe rimetaler
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culer
táler (-ri), s. m. – Veche monedă germană. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI. substantiv masculintaler
táler, -e, s.n. – Monedă de argint (austriacă / germană), care a circulat în țările românești: „Ban vechiu, valora 25 de grițari, adică 50 de fileri. Coroane se numește tăleriță, mai ales în satele de munte, unde conservatorismul poporului e mai puternic” (Țiplea 1906); „C-o vândut asară boi / Și-o căpătat talere noi / Și mi-o dat și mie doi” (Bilțiu 1990: 137). – Din germ. Taller, magh. tallér. substantiv masculintaler
taler m. 1. veche monedă de argint, în valoare de 52 bani; 2. monedă germană prețuind 3 lei 75 bani. [Nemț. (JOACHIMS) THALER, monedă bătută în valea sf. Ioachim din Boemia, v. ioachim]. substantiv masculintaler
TÁLER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în Țările Române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller. substantiv masculintaler
taler cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic. substantiv masculintalercudouăfețe
táler (-re), s. n. – 1. Farfurie de lemn, castron, tavă. – 2. Platou, disc de balanță. – 3. Piesă de protecție cu diverse utilizări. – Var. talger. Mr. talir. It. tagliere sau germ. Teller (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 399; REW 8542), cf. pol. talerz, rut. talir, ngr. ταλέρι, sb. taljer (› Trans., tăer(iu), Olt. taer), sb. tanjir (› Banat tăneriu). Var. talger nu a fost explicată. substantiv neutrutaler
taler n. 1. disc lătăreț: a umbla (cere) cu talerul; cu talerul, cu bani strânși din pomană: sgârcitul pe care îl îngropară cu talerul pârliții de mahalagii CAR.; 2. disc de balanță; 3. farfurie: taler întins, adânc; fig. taler cu două fețe, ipocrit. [Nemț. TELLER, printr’un intermediar slav (v. talger)]. substantiv neutrutaler
2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s´a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin [!] chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire [!] de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild. substantiv neutrutaler
TÁLER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. t a l e r. substantiv neutrutaler
linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ. substantiv neutrulingetalere
linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker]. substantiv neutrulingetalere
táler1 (monedă veche) s. m., pl. táleri temporartaler
táler2 (vas, talger) s. n., pl. tálere temporartaler
1) táler m. (germ. thaler, vechĭ Ioachimsthaler, taler bătut în valea sfîntuluĭ Ioachim, în Bohemia. V. dolar). O veche monetă austriacă de argint (sec. 17-18 și maĭ încoace) în valoare de 133 de banĭ apoĭ de 52, apoĭ de 40 de așpri. (La 1600 trebuĭaŭ 80 de bănuțĭ noĭ de argint p. un taler. Ĭorga, Negoț, 219). Se numea și ioachim. În Germania, pînă după războĭu mondial, pĭesa de treĭ mărcĭ (3 fr. 75). temporartaler
2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s´a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin [!] chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire [!] de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild. temporartaler
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitaler
| taler substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | taler | talerul |
| plural | talere | talerele | |
| genitiv-dativ | singular | taler | talerului |
| plural | talere | talerelor | |
| taler substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | taler | talerul |
| plural | talere | talerele | |
| genitiv-dativ | singular | taler | talerului |
| plural | talere | talerelor | |