TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr. talc, it. talco, germ. Talk < ar. talak]. substantiv neutrutalc
TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk) substantiv neutrutalc
talc s. n. substantiv neutrutalc
*talc n., pl. urĭ (fr. talc, ar. thalg). Min. Un silicat de magnezie anidru (H2 Mg3 Si4 O12) supt [!] forma unuĭ mineral alb orĭ verzuĭ unsuros, cu structură lamelară. Un fel de talc care, prefăcut în praf, se întrebuințează ca suliman. substantiv neutrutalc
talc n. substanță albicioasă, verzuie sau gălbuie, pentru fabricarea creioanelor colorate: talcul e un silicat de magnezie. substantiv neutrutalc
tâlc (pop.) s. n., pl. tấlcuri substantiv neutrutâlc
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros și moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk. substantiv neutrutalc
tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget). substantiv neutrutîlc
tîlc n., pl. urĭ (vsl. tlŭkŭ, interpretare). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretare, explicarea înțelesuluĭ. Pildă, vorbă figurată: a vorbi în tîlcurĭ. Pop. Vorbă, taĭfas, taĭnă: babele s´aŭ pus la tîlc. Om cu tîlcurĭ, om adînc, greŭ de priceput dintr´o dată. substantiv neutrutîlc
tâlc n. 1. explicarea înțelesului mai profund al unui text, în special al sfintei Scripturi: Evanghelie cu tâlc; 2. pildă: vorbește numai în tâlcuri CR.; om cu tâlcuri, rafinat, șiret. [Slav. TLŬKŬ, interpretare]. substantiv neutrutâlc
TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație, ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ. substantiv neutrutâlc
talc substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talc | talcul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | talc | talcului |
plural | — | — |