talaz definitie

taláz (-zuri), s. n. – 1. Val. 2. Hulă. – Mr. talază, megl. talaz. Tc. talaz (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Ronzevalle 115), din gr. θάλασσα, cf. alb., sb. talas, bg. talaz. – Der. tălăzui, vb. (a se undui, a se agita, a se frămînta, despre mare). substantiv neutrutalaz

taláz n., pl. urĭ (turc. talaz și talas, talaz, d. ngr. thálassa, mare: alb. talaz, sîrb. talas). Val de mare. substantiv neutrutalaz

taláz s. n., pl. talázuri substantiv neutrutalaz

talaz n. val de mare: razele lunei resfrânte în mii de talazuri OD. [Turc. TALAZ]. substantiv neutrutalaz

TALÁZ, talazuri, s. n. Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane; p. gener. val. – Din tc. talaz. substantiv neutrutalaz