TALASOCRAȚÍE s.f. Putere maritimă mare; stăpânire asupra mărilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere]. substantiv feminintalasocrație
TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie) substantiv feminintalasocrație
talasocrațíe (rar) (-so-cra-) s. f., art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei substantiv feminintalasocrație
TALASOCRAȚÍE s. f. (Rar) Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie. substantiv feminintalasocrație
talasocrație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talasocrație | talasocrația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | talasocrații | talasocrației |
plural | — | — |