talár (înv.) s. n., pl. taláre substantiv neutrutalar
talar n. haină neagră și lungă până la călcâie (purtată de preoți și călugări): să-i apară ’n negru talar a lumii paranimfă EM. substantiv neutrutalar
TALÁR, talare, s. n. (înv.) Haină lungă, purtată în trecut ca uniformă de unele unități miltare și de membrii unor asociații sau corpuri profesionale. – Din germ. Talar, lat. talaria. substantiv neutrutalar
talar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talar | talarul |
plural | talare | talarele | |
genitiv-dativ | singular | talar | talarului |
plural | talare | talarelor |