talant definitie

talánt (-ți), s. m. – Monedă veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanŭtŭ (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s. n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent). substantiv masculintalant

tálant, -uri, s.n. – Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. Atestat doar în Maram. – Et. nec. substantiv masculintalant

talánt m. (ngr. tálanton, pron. -ndon, d. vgr. tálanton; vsl. talanŭtŭ. V. pungă). Vechĭ. O sumă de banĭ considerată ca monetă [!] (5600 de francĭ cel de argint, 56000 cel de aur): parábola cu talanțiĭ (V. pungă). S. n., pl. urĭ. Sec. 19. Talent, pricepere. Regulă de vĭață. – Și -nd, pl. zĭ (după ngr.). substantiv masculintalant

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți substantiv masculintalant

talant m. talent (monedă): a îngropa talantul său. [Gr. mod.]. substantiv masculintalant

TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ. substantiv masculintalant