taláj, V. talaș. substantiv neutrutalaj
taláș m. (turc. talaș, pilitură: bg. talaš). Pl. Munt. Mold. Surcele rămase de la rîndea: a aprinde focu cu talașĭ. – În vest și talajĭ. substantiv neutrutalaș
TALÁJ s. n. v. talaș. substantiv neutrutalaj
talaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talaj | talajul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | talaj | talajului |
plural | — | — |