talaghír n., pl. e (cp. cu ung. talabor, pedică, opritoare, frînă). Est. Opritoare (pedică [!]) formată dintr´o săniuță care se prinde de o roată saŭ dintr´un butuc care se apeasă [!] pe roatele [!] din apoĭ [!] ale unuĭ car greŭ. Fig. Iron. Persoană grasă și greoaĭe. Nț. Suc. Musafir nepoftit, lăstun. A sta talaghir, a sta ca un trîndav. – Și tălă-. V. mărhaĭe. temporartalaghir
talaghír n., pl. e (cp. cu ung. talabor, pedică, opritoare, frînă). Est. Opritoare (pedică [!]) formată dintr´o săniuță care se prinde de o roată saŭ dintr´un butuc care se apeasă [!] pe roatele [!] din apoĭ [!] ale unuĭ car greŭ. Fig. Iron. Persoană grasă și greoaĭe. Nț. Suc. Musafir nepoftit, lăstun. A sta talaghir, a sta ca un trîndav. – Și tălă-. V. mărhaĭe. temporartalaghir
tălăghír, V. talaghir. temporartălăghir