talabă definitie

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe substantiv feminintalabă

TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec. substantiv feminintalabă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitalabă

talabă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tala talaba
plural talabe talabele
genitiv-dativ singular talabe talabei
plural talabe talabelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z