taláșcă (reg.) s. f., g.-d. art. tălắștii; pl. tălắști substantiv feminintalașcă
TALÁȘCĂ, tălăști, s. f. (Reg.) Curea de încins mijlocul; cingătoare. – Et. nec. substantiv feminintalașcă
talașcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talașcă | talașca |
plural | tălăști | tălăștile | |
genitiv-dativ | singular | tălăști | tălăștii |
plural | tălăști | tălăștilor |