tălăncúță (pop.) s. f., g.-d. art. tălăncúței; pl. tălăncúțe substantiv feminintălăncuță
TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță. substantiv feminintălăncuță
talăncuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | talăncuță | talăncuța |
plural | talăncuțe | talăncuțele | |
genitiv-dativ | singular | talăncuțe | talăncuței |
plural | talăncuțe | talăncuțelor |