talîm definitie

talím (-muri), s. n.1. Ceremonial, plecăciune. – 2. Lingușeală. – Mr. tilime „instrucție”, megl. tălim. Tc. talim „îndeletnicire” (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Lokotsch 2008; Ronzevalle 65), cf. ngr. ταλίμι, bg. talim, sb. talum. Sec. XIX, înv. substantiv neutrutalim

talím/talấm s. n., pl. talímuri/talấmuri substantiv neutrutalim

TALÍM, talimuri, s. n. (înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim. substantiv neutrutalim

talî́m n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] talim, învățătură, exercițiŭ militar). Vechĭ. Deprindere, obiceĭ. Formalitate, temenea ceremonioasă. temporartalîm

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitalîm

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z