talîm definitie
- Vezi aici mai multe rimetalîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuta
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuîm
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culîm
talím (-muri), s. n. – 1. Ceremonial, plecăciune. – 2. Lingușeală. – Mr. tilime „instrucție”, megl. tălim. Tc. talim „îndeletnicire” (Roesler 603; Șeineanu, II, 346; Lokotsch 2008; Ronzevalle 65), cf. ngr. ταλίμι, bg. talim, sb. talum. Sec. XIX, înv. substantiv neutrutalim
talím/talấm s. n., pl. talímuri/talấmuri substantiv neutrutalim
TALÍM, talimuri, s. n. (înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talấm s. n.] – Din tc. talim. substantiv neutrutalim
talî́m n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] talim, învățătură, exercițiŭ militar). Vechĭ. Deprindere, obiceĭ. Formalitate, temenea ceremonioasă. temporartalîm