taistră definitie

tráistă f., pl. e (din maĭ vechĭu táistră, táinstră și tráistră, înrudit cu tăgîrță. D. rom. vine mgr. tágistron, ngr. táistro și tráisto, alb. trastă și straistă, rut. táistra, pol. tajstra și tanistra, ceh. tanystra [de unde germ. tornister, raniță], ung. tarisznya). Săculeț de merinde purtat pe umăr (îl poartă țăraniĭ, maĭ ales cĭobaniĭ, și cerșitoriĭ). Traista cĭobanuluĭ saŭ (Trans.) punga popiĭ, o plantă umbeliferă care crește pe lîngă drumurĭ și pin [!] grădinĭ (capsella bursa pastóris). – În Maram. Fc. și Bas. și stráistă, în Trans. și stráiță. În Olt. pl. și trăiștĭ (NPl. Ceaur, 68 și 81). temporartraistă

tái(n)stră, V. traistă. temporartainstră