taifun definitie

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt [!] infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre [!]). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon. substantiv neutrutifon

TAIFÚN s.n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific, luând naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta funvânt mare]. substantiv neutrutaifun

TAIFÚN s. n. ciclon tropical din regiunile estice ale Asiei, în timpul schimbării direcției musonilor. (< germ. Taifun) substantiv neutrutaifun

taĭfún n., pl. urĭ, V. tifon 2. substantiv neutrutaĭfun

taifún s. n., pl. taifúnuri substantiv neutrutaifun

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun. substantiv neutrutaifun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitaifun

taifun  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular taifun taifunul
plural taifune taifunurile
genitiv-dativ singular taifun taifunului
plural taifune taifunelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z