tahometru definitie

TAHOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tachéomètre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteză, metron – măsură]. substantiv neutrutahometru

TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru². substantiv neutrutahometru

TAHIMÉTRU² /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer) substantiv neutrutahimetru

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre substantiv neutrutahometru

TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer. substantiv neutrutahometru