TAHOGRÁF s.n. Tahometru înregistrator; tahigraf. [< germ. Tachograph, cf. gr. tachos – viteză, graphein – a scrie]. substantiv neutru tahograf
TAHOGRÁF s. m. elem. tahigraf2. substantiv neutru tahograf
TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph) substantiv neutru tahigraf
TAHOGRÁF, tahografe, s. n. 1. Tahometru înregistrator. 2. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenței pulsului, respirației etc. – După fr. tachéographe. substantiv neutru tahograf
| tahograf substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tahograf | tahograful |
| plural | tahografe | tahografele | |
| genitiv-dativ | singular | tahograf | tahografului |
| plural | tahografe | tahografelor | |