tahmin definitie

tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv. substantiv neutrutahmin

tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.). substantiv neutrutahmin

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri substantiv neutrutahmin

tahmin n. aproximațiune: să vă fac o socoteală cu tahmin FIL. [Turc. TAHMIN, prețuire]. substantiv neutrutahmin

TAHMÍN, tahminuri, s. n. (înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmin. substantiv neutrutahmin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitahmin

tahmin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tahmin tahminul
plural tahminuri tahminurile
genitiv-dativ singular tahmin tahminului
plural tahminuri tahminurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z