TAHITIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tahiti. ◊ (s. f.) limbă polineziană vorbită în Tahiti. (< fr. tahitien) adjectivtahitian
tahitian adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tahitian | tahitianul | tahitiană | tahitiana |
plural | tahitieni | tahitienii | tahitiene | tahitienele | |
genitiv-dativ | singular | tahitian | tahitianului | tahitiene | tahitienei |
plural | tahitieni | tahitienilor | tahitiene | tahitienelor |