TAHIOMÉTRU s. n. v. taheometru. substantiv neutrutahiometru
tahiometru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahiometru | tahiometrul |
plural | tahiometre | tahiometrele | |
genitiv-dativ | singular | tahiometru | tahiometrului |
plural | tahiometre | tahiometrelor |