TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre]. substantiv neutrutahimetru
TAHIMÉTRU2 /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer) substantiv neutrutahimetru
!tahimétru (instrument topografic) (-me-tru) s. n., art. tahimétrul; pl. tahimétre substantiv neutrutahimetru
TAHIMÉTRU, tahimetre, s. n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre. substantiv neutrutahimetru
tahimetru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahimetru | tahimetrul |
plural | tahimetre | tahimetrele | |
genitiv-dativ | singular | tahimetru | tahimetrului |
plural | tahimetre | tahimetrelor |