TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură]. substantiv feminintahimetrie
!tahimetríe (-me-tri-) s. f., art. tahimetría, g.-d. tahimetríi, art. tahimetríei substantiv feminintahimetrie
TAHIMETRÍE, tahimetrii, s. f. Metodă de măsurare a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; taheometrie. – Din fr. tachymétrie. substantiv feminintahimetrie
tahimetrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahimetrie | tahimetria |
plural | tahimetrii | tahimetriile | |
genitiv-dativ | singular | tahimetrii | tahimetriei |
plural | tahimetrii | tahimetriilor |