TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe. substantiv masculin tahigraf
TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie]. substantiv neutru tahigraf
TAHIGRÁF1 s. n. v. taheograf. substantiv neutru tahigraf
TAHIGRÁF2 /TAHOGRÁF s. n. tahometru înregistrator. (< fr. tachygraphe, germ. Tachograph) substantiv neutru tahigraf
TAHIGRÁF1, tahigrafe, s. n. Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor. – Din germ. Tachygraphe. substantiv neutru tahigraf
*tahigraf, -ă adj. (vgr. tahygráphos, d. tahýs, răpede [!], și grápho, scriŭ). Stenograf. temporar tahigraf
tahigráf1 (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi temporar tahigraf
!tahigráf2 (aparat) (-hi-graf) s. n., pl. tahigráfe temporar tahigraf
| tahigraf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tahigraf | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| tahigraf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tahigraf | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |